Ştiu că nu e frumos şi că o domnişoară educată nu face asta, dar mie-mi place foarte mult să mâzgălesc cărţile pe care le citesc.

Nu ştiu exact care să fie motivele. Poate o fac pentru a lăsa un semn că am fost pe acolo sau poate vreau să personalizez cartea şi s-o fac a mea. Poate că astea două sunt de fapt acelaşi motiv.

Cele mai persecutate mi-au fost manualele şi cursurile. În generală era destul de tragic momentul de la fiecare sfârşit de an când trebuia să dăm manualele înapoi. Ale mele erau mereu pline de porci! În liceu le vindeam mai departe . Eu mai ieftin decât alţii, pe de parte că n-aveam spirit negociator şi “pe de cealaltă” că erau tare ciufulite. În facultate scriam pe xeroxuri de la cactuşi – pe foi, nu pe aparate – like there was no tomorrow. Şi de multe ori nu prea era, că era noaptea dinaintea examenului!

Îmi place tare să citesc cărţi pe care alţii au scris chestii – la subiect sau nu – pentru că te legi cumva de anonimul care a citit aceeaşi carte ca tine. Nu spun că prefer cărţile vechi, nu,nu! Dimpotrivă, mă apucă palpitaţiile când pun mâna pe o carte nou-nouţă, când  deschid,  apăs pe cotor şi pocneşte semn că stă cuminte. E o plăcere aproape sexuală, cam cum povestea Ileana că păţea când tăia o roşie .

Cu toate astea, îmi plac cărţile trecute prin mai multe mâini,  cu foi desacralizate de pixul sau de creionul, de pete de cafea sau ciocolată şi cu pagini îndoite. Paginile îndoite, dacă le găsesc, le pun la loc ca pe nişte aripi bolnave

Am acasă câteva cărţi pe care fie le-am citit de mai multe ori, cu chef de comentarii sau într-un loc anume, cu o persoană gigia. Şi care pe lângă povestea lor, mai spun şi o poveste despre cine eram la un moment dat, ce-mi plăcea şi ce gândeam. Am cărţi umflate pe care le-am scapat în baie – de pe vremea când eficienţa duşului nu era aşa de tentantă ca azi – şi cărţi pe care le-a plouat.

Am o carte dintr-o Vamă sinistră de demult, pe care nici azi n-am terminat-o, că-i frumoasă ea şi eram şi noi frumoşi şi tonţi atunci. Am o carte cu o poveste de “pa pa!” pe care am lăsat-o cuiva care probabil n-a deschis-o niciodată.

Acum o lună laptopul meu cel vechi are firimituri sub taste, pete de portocală pe ecran şi abţibilduri pe spate. De Crăciun am primit un laptop nou. Ieri am observat că nu mai merge prea bine tasta “o” pentru că are ceva sub ea.

Mie nu-mi place fără cărţi adevărate.